Cremele de protecție solară fizică folosesc principiile fizicii. Aceste creme de protecție solară folosesc particule-asemănătoare foilor care, atunci când sunt aplicate pe față, acționează ca o oglindă, reflectând lumina soarelui pentru a obține protecție solară. Dioxidul de titan și oxidul de zinc sunt ambele exemple de ingrediente fizice de protecție solară. Ele formează o peliculă protectoare pe piele, împiedicând razele ultraviolete să pătrundă pe suprafața pielii. Ambele oferă protecție UVB cuprinzătoare, oxidul de zinc oferind o blocare mai puternică a UVA. Cremele de protecție solară fizice tipice sunt albe, ca o pastă-și devin albastre la contactul cu apa. Cu toate acestea, aceste produse au limitări: efectul de nuanță poate să nu arate natural pe tonurile mai închise ale pielii; este posibil să nu fie suficient de hidratant pentru pielea uscată; nu sunt potrivite pentru aplicarea pe întregul corp-; si trebuie indepartate temeinic cu demachiant etc.
Cremele de protecție solară chimice folosesc ingrediente chimice pentru protecția solară. Aceste creme de protecție solară funcționează prin absorbția razelor ultraviolete. Sunt substanțe care transmit lumina-care absorb razele ultraviolete, transformându-le în energie vibrațională moleculară sau energie termică pentru a obține protecție solară. Exemplele includ acid para-aminobenzoic și derivații săi și acidul cinamic. Când sunt aplicați pe față, atomii absorb lumina soarelui, împiedicând-o să ajungă la piele. În teorie, cremele de protecție solară fizice sunt mai bune decât cele chimice, dar majoritatea cremelor de protecție solară de pe piață sunt produse de protecție solară chimică.
